Alexandre Dumas tatăl s-a născut la 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts, Aisne şi a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.

Tatăl său, Thomas Alexandre Davy de La Pailleterie, general al Revoluției franceze a murit în 1806, când fiul său avea trei ani și jumătate.

Alexandre Dumas a fost crescut de mama sa și a primit o educație mai degrabă mediocră, însă acest fapt nu i-a afectat afinitatea pentru cărți, pe care le citea ori de câte ori avea ocazia.

Povestirile mamei sale despre faptele de vitejie ale tatălui său din anii de glorie a lui Napoleon i-au stârnit imaginația pentru aventuri și eroi.

Deși săracă, familia tânărului Alexandre Dumas a păstrat atât reputația distinsă a tatălui său cât și legăturile aristocratice, aceasta fiindu-i de folos după restaurarea monarhiei.

În 1823, se mută la Paris, unde, datorită caligrafiei sale, intră în slujba Ducelui d’Orléans.

După studii neglijate, a lucrat ca funcționar în biroul unui notar și a debutat redactând piese de teatru împreună cu prietenul său, vicontele Adolphe Ribbing de Leuven. Aceste prime încercări literare au fost eșecuri.

Continuă să scrie teatru și cunoaște, în fine, succesul în 1829, grație reprezentației cu Henric al III-lea și curtea sa, la Comedia Franceză. Succesul continuă pe toată durata carierei sale literare, în genurile sale predilecte: dramatic și romanul istoric.

A fost un autor prolific, semnând mari opere, cum ar fi Cei trei mușchetari sau Contele de Monte-Cristo în 1844.

A trecut în eternitate la data de 5 decembrie 1870.

Printre cele mai cunoscute opere ale sale regăsim: Cei trei mușchetari, După douăzeci de ani, Regina Margot, Contele de Monte-Cristo, Vicontele de Bragelonne, Colierul reginei, Laleaua neagră, Cei patruzeci și cinci, Conjurații, Ascanio, Cele două Diane.