S-a născut la 27 ianuarie 1899, în localitatea Avrămești, județul Tutova, astăzi județul Vaslui. A fost profesor, cercetător literar și istoric medievist.
Constantin Solomon a urmat studiile medii la Liceul „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad, apoi cursurile Facultății de Litere ale Universității din București unde l-a avut profesor pe Ioan Bianu, membru al Academiei Române, reprezentant în Parlamentului României din partea colegiului III Tecuci.
După absolvirea facultății a activat ca profesor la „Gimnaziul Comercial” din Tecuci, în perioada 1925 – 1927 și apoi la Liceul „D.A. Sturza”, unde a deținut și funcția de director. În paralel cu activitatea didactică, a avut preocupări în domeniul literaturii vechi, arheologiei și istoriei.
Împreună cu Mihai Dimitriu, secretarului Baroului din oraș, Constantin Solomon a întemeiat, în anul 1934, Muzeul Regional de Arheologie din Tecuci prin reunirea unor colecții istorice și entomologice.
A scris studiul Biblia de la București, 1688. Contribuții noi istorico-literare, lucrare distinsă în 1932 cu premiul „Neuschotz” al Academiei Române. Împreună cu profesorul C.A. Stoide a realizat culegerea Documente tecucene (trei volume). În colaborare cu G. Ursu a publicat „Cele mai frumoase poezii românești”, o antologie în două volume și a elaborat trei manuale de limba română pentru cursul mediu împreună cu Măria Vartic.
Constantin Solomon a publicat în paginile revistelor Buletinul Comisiunii monumentelor istorice, Arhiva românească, Revista arhivelor și a făcut parte din conducerea revistei Analele Moldovei, în perioada 1941-1943, care a apărut la Tecuci.
Constantin Solomon a trecut în eternitate în 17 decembrie 1991, la Tecuci.