În urma cercetărilor arheologice, începute acum mai bine de un secol, în situl arheologic de la Poiana, identificată cu antica Piroboridava, a rezultat un material arheologic din diferite perioade istorice, din bronzul mijlociu și până în epoca romană. 

Poiana a fost considerată o dava (oppidum), un centru comercial cu un pronunțat caracter cvasi-urban. Activitățile economice sunt confirmate de varietatea importurilor grecești și romane, prezente atât în așezare, cât și în morminte. 

 Dintre toate așezările „dacice” preromane, cel mai mare număr de fibule, monede antice (peste 1200) ceramică și sticlă de import – au fost descoperite la Poiana (județul Galați). În ciuda cercetărilor îndelungate, importanța acestei așezări nu a fost elucidată satisfăcător. Într-adevăr, așezarea de la Poiana încă păstrează numeroase enigme, în mare parte din cauza faptului că materialul arheologic a fost analizat selectiv (doar anumite categorii de piese), fără analize interculturale sau de corespondență. De asemenea, mărgelele perioadei La Tène și a epocii romane timpurii au fost doar descrise (sub formă de catalog), fără însă a se stabili o tipologie a acestor piese, găsirea unor analogii în mediile culturale învecinate sau încadrări cronologice mai exacte. 

Mărgele, de diferite forme și culori, provin din numeroase săpături realizate de R. Vulpe și S. Teodor (anii 1928-1999). Mărgelele de la Poiana își găsesc analogii în mediile culturale învecinate, din nordul și nord-vestul Mării Negre cum ar fi: orașele grecești nord-pontice, mormintele scitice și sarmatice din nordul Mării Negre, cetățile getice din estul Carpaților (așa-numitele davae) și în primele morminte nomade (sarmatice) atestate la est de Carpați (de la sfârșitul secolului I – începutul secolului II p. Chr.). 

Dacă mărgelele de sticlă monocromă sunt răspândite pe tot parcursul epocii La Tène și romane (și au forme și culori comune) piesele policrome sunt însă mai rare, prin urmare pot fi buni indicatori cronologici. În această categorie se încadrează o mărgică descrisă de R. Vulpe și S. Teodor ca „mărgică din sticlă albă cu ochi cenușii”. Aceasta este de fapt o mărgică cu reprezentări umane, mai exact: capul Medusei reprezentat de trei ori. Mărgica este din sticlă de culoare gălbuie, formă globulară, aplatizată și cioplită pe o parte (posibil a fost fixată ca aplică pe o bijuterie). Pe corp sunt trei dreptunghiuri de culoare neagră interconectate între ele printr-o bandă rectangulară de culoare albă. În partea centrală a dreptunghiurilor este reprezentat câte un chip uman (față alb-gălbuie și buze roșii), încadrat de un chenar rectangular, de culoare albă (păr?, șerpi?). Mărgica provine din săpăturile lui R. Vulpe din anul 1930, însă nu există informații suplimentare despre contextul descoperirii. 

 Mărgele cu reprezentarea Medusei sunt rare, dar întâlnite pe un spațiu geografic extins (în Europa, nordul Mării Negre, Orientul Mijlociu și Nubia), descoperirile fiind concentrate în jurul Mării Mediterane. Din păcate, cea mai mare parte a acestor piese provin din săpături ilegale și sunt fără context arheologic. Până în prezent nici o asemenea mărgică nu a fost găsită în România sau în țările vecine, cu excepția Ungariei. 

O problemă importantă a acestor mărgele – posibil cu rol apotropaic – reprezintă locul unde ele au fost produse. Există numeroase păreri în acest sens, însă nici un atelier nu a fost identificat până în prezent. Majoritatea cercetătorilor consideră că aceste mărgele au fost produse inițial în Alexandria și/sau Syria. De aici tehnologia s-ar fi dispersat și spre alte regiuni, cum ar fi nordul Mării Negre și Italia. Probabil asemenea mărgele au fost produse între secolele I a. Chr. – I p. Chr., dar în Europa Centrală și de Nord ajung doar în secolul I p. Chr.  Cândva între secolele I a. Chr. – I p. Chr. a ajuns mărgica cu Medusa și la Poiana. 

Exponatul poate fi vizitat în perioada 07.08 – 31.08.2022 de miercuri până duminică în intervalul orar 10:00 – 18:00. Intrarea este gratuită! 

 

Muzeograf Dr. Paul Ciobotaru