Paharul de sticlă, care face obiectul acestei microexpoziții, a fost descoperit în mormântul 50, în cadrul campaniei din anul 1977, în necropola birituală de la Barcea.
Cele 167 morminte cercetate între anii 1974-1984, pe baza artefactelor descoperite poate fi datată la jumătatea secolului IV p. Chr. Pe lângă obiectele de factură locală, în morminte au fost descoperite numeroase piese de import, dintre care amintim piese de port și podoabă (fibule, mărgele din sticlă, chihlimbar), ceramică (amfore), un joc format din jetoane de sticlă colorată și zaruri din os, precum și pahare din sticlă (17 piese).
Paharul are profilul cilindric cu fund rotunjit şi face parte din grupa paharelor faţetate, cilindrice, cu pereţii subţiri, fiind decorat cu patru şiruri de faţete mai mult zgâriate decât adâncite în masa de sticlă. Pentru stabilitatea paharului, fundul este marcat de o faţetă rotundă slab concavă. Buza paharului este dreaptă şi imediat sub ea apar două linii orizontale extrem de slab zgâriate. Pereţii paharului sunt decoraţi cu patru şiruri de faţete uşor distanţate între ele. Primele trei şiruri au faţetele ovale şi înălţimea diferă de la un şir la altul, iar al patrulea şir are faţetele rotunde. Culoarea paharului este verzui-gălbuie, masa de sticlă este transparentă cu bule mici rotunde, iar suprafaţa exterioară este poroasă.
Paharul a fost clasat în anul 2009 în categoria juridică Tezaur, a patrimoniului cultural național.
Acesta a participat în numeroase expoziții naționale și internaționale, dintre care amintim: „Rădăcini ale civilizației străromânești în Muntenia de Răsărit, Moldova de Sud și Centrală (sec. III – XI p. Chr.) (1995-1996)”, „Antichitatea târzie în Bazinul Prutului” (2009), „Chaos! Europe AD 300-600” (2002-2003, organizată la Muzeul Moesgaard din Aarhus, Danemarca).
Muzeul de Istorie „Teodor Cincu”
