Emil Băicoianu s-a născut la 6 decembrie 1916, în comuna Răcoasa, jud. Putna, astăzi jud. Vrancea. A rămas în aminitirea Municipiului Tecuci ca jurist şi poet. A absolvit cursurile Liceului „D.A. Sturdza” din Tecuci. A continuat studiile la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, în paralel urmând Facultatea de Drept din Bucureşti. A funcţionat ca magistrat în Bucureşti apoi în Tecuci.
Emil Băicoianu a colaborat cu poezii la multe ziare şi reviste ale vremii, cum ar fi „Albina”, „Curentul”, „Muguri literari”, „Revista Fundaţiilor Regale Carol al II-lea”, „Umorul”, „Univesul literar şi artistic”, „Vremea”. A avut traduceri din Baudelaire, Leconte de Lisle, Leonid, Marcov, Al. Puşkin. Dezgustat de ideologia comunistă, după 1946 refuză să mai publice literatură.
„A fost şi a rămas un poet sentimental, temperamental şi patetic, şi-a făcut din fior, din emoţie loc geometric al întregii sale apetenţe pentru poezie. A pendulat între clasic şi modern şi nu se poate spune c-a rămas statornicit definitiv într-una din alternative. Acesta a fost poetul Emil Băicoianu. Versuri suave, de o gingăşie feciorelnică, scrise la foc încins cu o mână sigură şi cu un patos nereprimat. Lectura lor, după atâte decenii de sertarizare forţată, răspândeşte o miroznă de floare presată între file de carte veche şi arată cât de frumos se scria în vremurile vechi, când literatura nu era încă bântuită de vântoase frugale şi evazive”, menţiona scriitorul Ionel Necula.
Emil Băicoianu a trecut în eternitate în 2 iulie 1998, la Tecuci.