S-a născut la Tecuci la 4 ianuarie 1894 în familia lui Dionisie și Ecaterina Dongorozi. După ce a absolvit cursurile preuniversitare la Liceul Vasile Alecsandri din Galați, a studiat la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, precum și la institutul pedagogic din același oraș.
A debutat ca scriitor după Primul Război Mondial în revista Convorbiri Literare, apoi a colaborat la revistele Ramuri, Universul literar, Scrisul românesc, Rampa, Adevărul literar și artistic. A lucrat ca profesor de geografie și filosofie la câteva licee din Craiova și București, apoi a condus Teatrul Național din Craiova în perioada 15 aprilie 1926 – 15 august 1927. A ocupat funcția de prefect al județului Caraș în 1931 și a fost coautor de manuale, împreună cu Simion Mehedinți.
Proza sa scurtă, scrisă într-un stil sămănătorist pitoresc, a apărut în mai multe volume în perioada 1924 – 1944. Timp de peste un deceniu nu a mai scris, după care a revenit cu o nouă perspectivă ideologică care s-a conformat cerințelor regimului comunist care preluase puterea.
Ion Dongorozi a trecut în eternitate la 20 mai 1975, la București.