Eugen Boureanul s-a născut în 18 februarie 1885 la Tecuci, în familia ofițerului Gheorghe Boureanul. A absolvit studii la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filozofie din cadrul Universității din Iași, apoi a obținut un doctorat în filozofie la Universitatea din Bologna, Italia.

După revenirea în România, a lucrat ca avocat, jurnalist, profesor și funcționar public la Iași și la București. În februarie 1916 a fondat, împreună cu Zaharia Bârsan, Theodor Cazaban, Ion Sân-Giorgiu, Dimitrie Iov, Artur Enășescu, Theodor Naum, Gavril Rotică și Radu Dragnea, revista Solia, care continua spiritul tradiționalist al Sămănătorului și ataca modernismul literar de la începutul secolului al XX-lea. În perioada 1935-1944, Eugen Boureanul a lucrat la Societatea Română de Radiodifuziune, unde a deținut un timp funcția de director.

Debutul literar al lui Eugen Boureanul a avut loc în 1904 în revista Sămănătorul cu povestea fantastică „Mărgărint și frumoasa fără trup”. Prima sa carte intitulată Povestiri din copilărie a apărut în 1905.

 Boureanul a colaborat cu fragmente literare în publicațiile Flacăra, Neamul românesc, Floarea darurilor, Drum drept (Craiova), Adevărul literar și artistic, Arhiva, Evenimentul și altele. Perioada interbelică a fost perioada cea mai fertilă în plan literar, atunci fiind publicate mai multe volume de proză scurtă, schițe și povestiri, printre care Povestiri de pe dealuri (1926), Povestiri de prin văi (1928) și Omul fără noroc (1931), precum și romanul Cel din urmă erou (1943).

O lungă călătorie de studii care l-a dus pe scriitor din Scandinavia în Africa de Nord, iar mai apoi în Ceylon și în vestul și nordul Indiei, a fost descrisă în cartea de memorii de călătorie De la Thule la Taprobana (1969), publicată fragmentar.

Eugen Boureanul a tradus scrieri ale lui Oscar Wilde, Gérard de Nerval, Johann Wolfgang von Goethe, Guy de Maupassant, Jack London și Lev Tolstoi. În anul 1926 a obținut premiul Societății Scriitorilor Români în 1926.

Povestirile lui au fost remarcate de Nicolae Iorga, care considera că unele dintre ele, printre care povestea tragică a jandarmului îndrăgostit de o țigăncușă, care va fi spânzurată de etnicii săi, sunt „de o frumuseță deosebită”. Scriitorul își căuta subiectele în lumea romilor, în lumea lipovenilor scopiți sau chiar în istoria țărilor române, el publicând în paginile revistei Drum drept din Craiova un mic roman despre pribegia domnului Petru Șchiopul și a familiei lui, inclus ulterior în volumul O istorie din alte vremuri.

Eugen Boureanul a urcat la ceruri în 28 noiembrie 1971.

 

Sursa: internet