Anton Marin s-a născut în Ivești, la data de 19 octombrie 1898. Fiu al lui Ecaterina și Tănase Marin, a fost general, și profesor universitar.
A urmat cursurile şcolare primare și gimnaziale la Tecuci, iar cele liceale la Piatra Neamţ. A fost îndrumat în preocupările sale literare de către directorul liceului, scriitorul Calistrat Hogaş, fiind premiat de Societatea „Tinerimea Română” din Bucureşti în 1917. În perioada 1917 – 1919, urmează cursurile Şcolii Militare de Ofiţeri de Artilerie. Activează în aviaţie, Şcoala specială de artilerie, Şcoala Superioară de Război şi cursul de ofiţeri de Stat Major.
Anton Marin a fost sublocotenent, comandant de baterie în Transilvania, în timpul primului Război Mondial, Profesor la Centrul de instrucţie al artileriei de la Tg. Mureş, Profesor la Şcoala de ofiţeri de cavalerie din Sibiu şi la Şcoala de aviaţie Bucureşti – Cotroceni, între anii 1922 – 1924), Căpitan şi Director tehnic al Secţiei de Aerofotogrametrie, Profesor la Centrul de Instrucţie al Aeronauticii din Bucureşti Pipera, în 1928, Ofiţer de Stat Major încadrat la Departamentul Aviaţiei ca şef al Biroului 3, Comandor şi şef de Stat Major al Regimentului Aeriene Cluj (1937); Profesor la Şcoala Superioară de Război şi director al Secţiei Aeronautice, 1939 – 1941. A fost Comandant al operaţiunilor de apărare a aerului din Capitală, dejucând planurile de retragere al Comandamentului german, în august 1944, Comandant al Centrului de Instrucţie al Aeronauticii Bucureşti, Şef de Stat Major al Corpului Aerian Român pe frontul de vest şi conducător al operaţiunilor militare aeriene până la terminarea războiului, General de escadră, general-maior, în 1947. A trecut în rezervă, la cerere. A fost decorat cu Ordinele „Crucea de Aur” şi „Virtutea Aeronautică”.
Pentru întreaga sa activitate în serviciul țării, în anul 1948 regimul comunist l-a condamnat la 20 de ani de recluziune politică, din care a efectuat 16 ani. Eliberat din detenţia politică în anul 1964, îşi rezervă doar demnitatea de ofiţer superior, înfruntând privaţiunile alături de familia greu încercată. Deşi militar de carieră – ofiţer superior şi cadru didactic universitar, generalul a continuat ca publicist, grafician şi scriitor care a cultivat literatura pentru copii.
A trecut în eternitate la data de 4 februarie 1992. În semn de omagiu, Muzeul „Casa Hortensia Papadat-Bengescu”, din localitatea natală Ivești, jud. Galați, găzduiește „Colțul General Anton Marin”.