Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, la Ploieşti. Mama sa – Tatiana Cereaciuchin, era membră a unei familii de nobili de origine rusă, refugiată în România, iar tatăl – Nicolae Hristea Stănescu, era meşteşugar şi comerciant.
Între anii 1944 şi 1952 a urmat Liceul Sf. Petru şi Pavel din Ploieşti, iar în perioada 1952 – 1957 a urmat cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. În martie 1957, debutează în revistele „Tribuna” din Cluj şi în „Gazeta literară”, unde îi sunt publicate trei poezii.
În anii 1957 şi 1958 este, pentru scurtă vreme, corector şi apoi redactor la secţia de poezie a „Gazetei literare”, aflată sub direcţia lui Zaharia Stancu.
În anul 1967 este numit redactor-şef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu şi deţine o rubrică lunară în revista „Argeş”. În perioada 1970 – 1973, devine redactor-şef adjunct la revista „România literară”, aflată sub conducerea lui Nicolae Breban.
Nichita a fost autorul mai multor volume de poezii, în urma cărora a primit nenumărate premii, atât în ţară, cât şi în străinătate.
Pe 13 decembrie 1983, Nichita Stănescu trece la cele veşnice, la doar 50 de ani. În fiecare an, în perioada aniversării zilei sale de naştere, la Ploieşti au loc manifestările prilejuite de Festivalul Internaţional de Poezie „Nichita Stănescu”, care adună laolaltă reprezentanţii culturii româneşti, din ţară şi din întreaga lume, pentru a onora spiritul marelui poet.
Luni, 13 decembrie 2021, se împlinesc 38 de ani de la moartea lui Nichita Stănescu, poet nepereche, parte a unei trinităţi reformatoare în lumea versului românesc, alături de Eminescu şi Arghezi.